E Sulane è l’Umbrie (S. Ancey)
A neve fasciarà e to stonde e peghju
Ma prestu ingrisgiarà quellu vistitu biancu
È sempre turnarà u listessu fangheghju
È cù Gioia, è Tristizia, viaghjarè à fiancu…
Viaghjarè à fiancu, e sulane è l’umbrie
Stu mondu di padule è d’acque cristalline
Di stonde in negru è biancu colme di puesie
Di rosule muscante fendu casu à e spine
Dumane, tù a sai, l’arburi cantaranu
L’accenti inzuccarati di e so rame suttile
Ma tù, chì n’ai ‘a fà ? fà piegne e to rime !
Chì u tempu hè maestru è solca di a so manu
Una riga di morte n’un campu viranile
Eppo' una di vita nu l’orme di vaghjime